Prin Tratatul de la Maastricht, semnat in 1992, cel care a pus bazele UE, se impune un deficit bugetar de maximum 3% din PIB si un nivel al datoriei de maximum 60% din PIB.
Criza prezenta a aparut tocmai din cauza faptului ca majoritatea tarilor nu au respectat aceste 2 conditii fundamentale din Tratat:

• Grecia: datorie 142.8% din PIB, deficit -10.5% in 2010 si -15.4% in 2009
• Italia: datorie 119.0%, deficit  -4.6% in 2010 si -5.4% in 2009
• Irlanda: datorie 96.2% din PIB, deficit -32.4% in 2010 si -14.3% in 2009
• Portugalia: datorie 93.0% din PIB, deficit -9.8% in 2010 si -10.1% in 2009
• Spania: datorie 60.1% din PIB, deficit -9.2% in 2010 si -11.1% in 2009
• Franta: datorie 81.7% din PIB, deficit -7.0% in 2010 si -7.5% in 2009
• Germania: datorie 83.2% din PIB, deficit -3.3% in 2010 si -3.0% in 2009
• si asa mai departe poate fi consultata lista completa

Acum, ca “solutie la criza”, UE propune un nou tratat in care deficitul structural de maximum 0.5% din PIB. Calculul deficitului structural este un pic diferit, dar in esenta 0.5% din PIB stuctural este mult mai drastic decat 3% din PIB normal, intrucat PIB-ul structual oricum s-ar calcula nu poate fi de 6 ori mai mic decat PIB-ul normal (asa cum este raportul deficitelor din cele 2 tratate).

O solutie utopica este putin spus, dupa 20 ani in care nimeni in afara Germaniei nu s-a putut incadrea in tinta de 3% deficit, UE vine cu o tinta si mai ambitioasa. Va rezolva noul tratat criza Euro? In primul rand cred ca nu am fi avut nicio criza daca era respectat acel 3% Tratatul de la Maastricht. In al doilea rand: care este solutia minune prin care tari precum Grecia, Spania, Portugalia, Irlanda isi vor reduce deficitul de la aproximativ 10% la 0.5% structural? Chiar si Franta va avea o problema cu asta. Apoi Italia cu un randament al bondurilor in jur de 6%-7% si o datorie de 119% din PIB, cea mai mare parte pe termen scurt, va ajunge in scurt timp sa aiba cheltuieli bugetare anuale de 7%-8% din PIB numai pentru plata dobanzilor datoriei suverane. In aceste conditii cum va reusi Italia sa ajunga la 0.5% deficit structural?

Exista totusi o tara care dupa inca 1-2 ani de chin va reusi totusi sa se incadreze in tratat, iar tara respectiva se numeste: Romania. Asta pentru ca Romania este condusa de o gasca de papagali care nu au habar despre cele mai elementare noutiuni de economie si care au impresia ca FMI-ul este Dumnezeul Economic. In acest moment Romania este campiona mondiala la a rezolva probleme pe care nu le are si a ignora complet problemele reale. Problema care nu exista este cea a datoriilor suverane, conform aceluiasi raport eurostat: la sfarsitul anului 2008 datoria Romaniei era doar de 13.4% din PIB. Iar problema reala care a fost complet ignorata este cea a cresterii economice, iar in ultimii ani nu a fost luata nicio masura de stimulare a cresterii economice.

Romania are in prezent un PIB/CapLocuitor de aproximativ $12.000  in timp ce media europeana este la aproximativ $30.000. Grecia are $28.500, Italia $29.500, Irlanda $39.500. Astfel ca situatia Romaniei nu are absolut nico legatura cu a cea a Greciei sau a Italiei (plus faptul ca datoria Romaniei era de 13.4% din PIB la finalul lui 2008). Targetul principal ar Romaniei ar fi trebuit sa fie cresterea economica, iar aceasta putea fi realizata fara a fi nevoie de vreo solutie miracol. Erau suficiente doar cateva masuri simple de incurajare economica plus o mai buna atragere a fondurilor europene si in mod natural economia Romaniei ar fi crescut inspre media europeana. Spre deosebire de o economie performata unde trebuie depus un efort imens pentru a o face si mai performanta (si a genera avea crestere economica), in cazul unei economii subdezvoltate lucruile sunt simple, trebuie doar importata treptat eficienta vestica si se obtine cresterea economica. Apoi odata cu cresterea economica ar fi crescut incasarile la buget si s-ar fi redus si deficitul. Dar pentru a aplica aceasta solutie logica din punct de vedere economic am fi avut nevoie de niste oameni capabili care sa aiba inteleaga cum functioneaza economia. In realitate gasca de papagali din prezent s-a rezumat doar la a transfera guvernarea in curtea FMI care a facut ceea ce stie dintotdeuna FMI-ul sa faca. Astfel potentialul enorm de crestere economica datorat diferentei de PIB/CapLocuitor a fost complet ignorat.

Metaforic vorbind, Romania se comporta ca un alpinist aflat la baza muntelui avand in spate un rucsacel cu ceva merinde pentru drum. Alpinistul pare mai preocupat sa arunce conservele din rucsac (desi nu era foarte greu) gandindu-se ca ar putea urca mai bine fara greutate in spate. In final, in lipsa merindelor, alpinistul nu doar ca nu reuseste sa urce muntele, dar aflat la tot la baza si suferind de inanitie nu rateaza ocazia de a le da lectii alpinistilor Italieni, Britanici si celorlalti aflati in varful muntelui.

Ca sa rezolve criza bancara din 2008, Fed & SUA a facut ceea ce stia mai bine, au facut un bailout. Apoi in 2010 pentru a stimula cresterea economica au facut QE2. Modelul american de succes este: “intai trebuie sa repornim motoarele economiei si apoi mai vedem cum rezolvam cu deficitul”. Iar repornirea s-a incercat prin singura metoda cunoscuta: tiparirea de bani, fie ca a fost numita bailout sau QE. Mai departe SUA nu va avea niciodata probleme cu returnarea datoriei, intrucat SUA s-a imprumutat in USD iar cand va veni scadenta vor tipari USD si vor returna pana la ultimul imprumuturile pana la ultimul dollar. Cel mult va exista o problema cu inflatia care ar putea scapa de sub control, dar asta este alta discutie, important este ca vor returna toate datoriile integral. La fel si in Japonia unde datoriile reprezinta 220% din GDP si cu toate astea JPY este vazuta ca o moneda de refugiu in perioade de criza.

Acum traim prima criza cu moneda unica EUR in circulatie si a aparut o problema foarte simpla, dar care se pare nu a fost anticipata de nimeni. Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania, Italia, Franta au imprumuturi in EUR dar nu au si controlul tapanitei de EUR. Pentru ca ECB reprezenta interesele a 17 state printre care si Germania, iar ECB are ca si tinta lupta cu inflatia. Ori in cazul Greciei inflatia ar fi fost singura solutie pentru evitarea stariii de default. Daca Grecia ar fi avut drahma, nu ar fi fost nicio problema, se apucau de tiparit drahme, generau inflatie iar in termeni reali datoria scadea, si nu am fi vorbit acum de Default sau de Haircut.

La fel si in cazul Italiei care a ajuns deja la datorii reprezentand 119% din GDP. Cu un deficit de peste 3% in maxim 10 ani Italia ajunge la datorie de 150% si se va afla fix in situatia Greciei. Si atunci te intrebi cine ar investi in Bond-urile Italiei cu scadenta de 20 sau 30 ani, avand in vedere ca peste 15 ani este faorte probabil un haircut? Criza datoriilor Greciei s-a transferat si la Franta, prin intermediul bancilor franceze detionatoare de bond-uri elene. Din cauza monedei unice Franta nu-si poate recapitaliza bancile intrucat asta ar creste deficitul si datoria suverana.

Prin introducerea monedei unice EUR, guvernele statelor EZ nu mai pot apela singura solutie cunoscuta de salvare de la faliment: tiparnita cu bani. Practic guvernele EZ sunt legate de maini si de picioare iar europenii obligati sa fie nemti. Ori asa ceva nu se poate pentru ca vara nu-i ca iarna, canicula sudica nu-i ca gerul nordic, grecii si italieni nu pot fi nemti.

Exact acelasi tip de eroare a mai fost facut o data in istorie, in 1945 cand prin acordul Bretton Woods s-a introdus etalonul aur. In 1971 americanii si-au dat seama ca, prin legarea USD de etalonul aur, sunt legati de maini si de picioare, motiv pentru care au renuntat la convertibilitatea USD in 1971. Aceiasi situatie se intampla acum: mai multe tari au in circulatie o moneda pe care nu o pot tipari cand au nevoie de tiparnita pentru a regla deficitele. Diferenta este ca USA a realizat la timp riscurile limitarii tiparirii de moneda, in timp ce Merkozy incerca din greu sa salveze o idee utopica.

Solutia la criza actuala este una singura si a fost foarte bine prezentata de Nouriel Roubini: Greece Should Default and Abandon the Euro. Dar chiar si cu iesirea Greciei din EZ, eu cred ca in mare parte problema va ramane intrucat imprumutrile Greciei sunt in EUR iar ei vor avea sansa de a tipari Drahme. Asa ca eu zic ca in loc de Haircut, ar fi mai util daca s-ar propune ca datoriile in EUR ale Greciei sa fie convertite in Drahme simultan cu parasirea EZ si trecerea la Drahma. Convertirea datoriilor in Drahme ar fi tot o forma de Haircut, doar ca va fi mascat de inflatia pe Drahma-Noua. Dar nu am auzit nicaieri exprimata aceasta idee deci sunt sanse zero sa vedem aplicata aceasta varianta care mie mi se pare cea mai pragmatica si mai logica in contextul actual.

In final vreau sa fac un sondaj, cat timp credeti ca va mai rezista EUR in actuala forma? Mai clar: niciun stat sa nu paraseasca EuroZone, dar alte state pot adera. Exemplu: cand aderarea Poloniei nu o consideram ca o schimbare a formei de organizare EUR, in timp ce iesirea Greciei da, pentru ca EUR nu are gandit un mecanism de iesire.

La bursa, in mod normal, atunci cand apar stiri macroeconomice bune actiunile cresc, iar cand apar stiri proaste actiunile scad.

Doar ca din cand in cand, pentru perioade scurte de timp se produc si inversari ale logicii normale bursiere. Un astfel de fenomen a inceput saptamana asta, dupa discursul lui Ben Bernanke la Jackson Hole si va dura pana in data de 20-21 Sepmbrie cand este programata urmatoarea intalnire FOMC.

Ce se intampla defapt? In prezent toti investitorii asteapta intalnirea FOMC pentru a afla daca va fi QE3 sau nu va fi QE3, decizie cruciala care va determina directia burselor in urmatoarele luni. In consecinta, in acest moment:

• cand apar stiri pozitive, investitori calculeaza ca stirea pozitiva scade proabilitatea de QE3 iar bursa inregistreaza scaderi
• cand apar stiri negative, investiori percep o probabilitate mai ridica pentru QE3 si bursa inregistreaza cresteri

Asa s-a intamplat miercuri (31.aug) si joi (1.sept) cand au aparut stiri pozitive (indicatorii Chicago PMI, Factory Orders si ISM) iar S&P500 a inregistrat scaderi.

La fel ma astept sa se intample si astazi la 15:30 cu indicatorul NFP, daca va iesi mai bine bursa o sa scada, daca va iesi mai prost bursa va urca.

Asa ca va recomand sa aveti atentia sporita in aceasta perioada de “inversare a polilor magnetici bursieri” intrucat bursa poate avea evolutii ciudate si o volatilitate crescuta.

P.S. cu placere acum am vazut pe Bloomberg un interviu acrodat astazi de Nouriel Roubini in care spune ceea ce v-am spus eu mai sus. Probabil ca Roubini imi citeste blog-ul asa cum si eu cu placere ii citesc cartea “Economia Crizelor” pe care v-o recomand cu caldura.

Cele mai interesante aspecte ale interviului cu G. Soros:

• SPIEGEL: The United States is drowning in even more debt than Europeans. Its economic recovery has been painful. Are we going to see a double-dip recession in the US?
  Soros: The indebtedness of the US is not all that high, but if a double-dip recession was in doubt a few weeks ago, it is less in doubt now, because financial markets have a very safe way of predicting the future. They cause it. And the markets have decided that America is going to see a recession, particularly after the recent downgrade of the US by the rating agency Standard & Poor’s.

• SPIEGEL: Obama tried to stimulate growth with a gigantic stimulus program which increased the national debt further. Was that a mistake?
  Soros: Obama embraced the ideas of John Maynard Keynes. Basically, the analysis of Keynes is still very relevant – with one big difference between now and the 1930s. In the 1930s, governments had practically no debt and could therefore run deficits. Nowadays, all governments are heavily indebted, and that is a big change.
  SPIEGEL: If Keynes were still alive, would he adjust his theory?
  Soros: Definitely. He would say governments can still benefit from running fiscal deficits, but the new debt has to be invested in a way that will pay for itself. So the money spent would have to increase productivity.
• SPIEGEL: And any further stimulus is now basically a non-starter, because the conservative majority in Congress is hell-bent on preventing it.
  Soros: That is what is pushing the world towards another recession, into a double dip.
• SPIEGEL: As an investor, would you still bet on the euro?
  Soros: I certainly would not short the euro because China has an interest in having an alternative to the dollar. You can count on China to back the efforts of the European authorities to maintain the euro.
  SPIEGEL: Is that the reason why the euro is still so strong compared to the dollar?
  Soros: Yes. There is a mysterious buyer that keeps propping up the euro.
  SPIEGEL: And it is not you.
  Soros: It is not me (laughs).
• SPIEGEL: In the end, will China be the only winner in this crisis?
  Soros: China, of course, has been the great winner of globalization, and if globalization collapses, the Chinese will also be among the losers. So they have a strong interest in preserving the current global system. However, in some ways, they have been just as reluctant to accept it as the Germans. Germans have been hesitant to accept responsibility for Europe, and the Chinese have been hesitant to accept responsibility for the world. But they are both being pushed into it.

Au fost luate in calcul toate sedintele de tranzactionare din ultimii 60 ani (incepand cu 1 ianuarie 1950)

• Scaderea prezenta pe ultimele 10 zile a fost de 16.30% si este pe locul 4 in ultimii 60 de ani.
• In total sunt 16 perioade de 10 zile cu scaderi mai mari de 10%.
• Anii 2008 si 1974 au fiecare 3 perioade in top.
• Timp de 6 ani, intre 2002 si 2008 nu au existat astfel de scaderi de mare amplitudine.
• In ultimii 3 ani avem cele multe scaderi de mare amplitudine, 6 la numar: 3 in 2008, 2 in 2009 si 1 in 2011. Toate cele 6 sunt in Top9.

Intrebarea este de ce ar mai investi la BVB un om cu picioarele pe pamant?

Mai tineti minte ce euforie era inainte de listarea FP la BVB? Cum se vorbea de “noua epoca istorica” si cum va fi revolutionat BVB-ul? Poate ca ar fi cazul sa facem o lista cu brochierii care inainte de 25 ianuarie 2011 au dat declaratii in presa despre cum va urca la cer FP-ul, si poate ca ar trebui sa le sugeram sa-si caute alta meserie.

Mai recent, aceiasi brochieri faceau calcule despre cum pretul FP de peste 0.5 are “acoperire in activ”. Astazi SNP a avut un minim de 0.31. La FP in activ SNP este prins la o valoare de 0.3826. Daca il consideram la o valoare mai aproape de realitate, sa zicem 0.31, am facut calculele si am obtinut valoarea de fix 0.0600 lei ajustare in activul FP.

Daca unii s-ar gandi ca “scaderea FP este nemeritata”, atunci eu pot sa spun clar ca din scaderea de la neta de 0.0850 (0.5350 ultimul raport lunar pana la 0.4500 azi) 0.0600 este justificata doar de corectia la SNP.

• Prima data cand am intrat in „banca” am intreabat care sunt comisioanele pentru fondul de investitii „Raiffeisen Dolar Plus” (despre ele este vorba), raspunsul functionarului: „nu exista nici un comision nici de cumparare nici de rascumparare”.
• Pe nici un document semnat de mine NU este precizata nici macar existenta comisionului, ce sa mai vorbim de a fi scrisa valoarea lui pe cererea de rascumparare. La sfarsit dupa ce se efectueaza operatiunea aflii ca ti-au fost transferati din fond cu 300 usd mai putin. Si dupa lungi cautari afli ca de fapt era vorba de un comision de rascumparare. Pentru asta eu voi face reclamatie la CNVM intrucat Raiffeisen Asset Management, entiatea care se ocupa de fond, se afla sub supravegherea CNVM.
• Pe pagina de internet a fondului NU era precizata existenta comisionului. Abia dupa ce am facut eu reclamatie au gasit de cuvinta sa modifice si sa mai adauge o propozitie de 3 randuri prin care sa-si informeze potentialii investitori la ce se pot astepta.
• Daca vii cu o suma mai mare atunci „banca” se preface ca-ti ofera mai multa atentie prin serviciul pompons numit „Premium Banking”. Mai precis iti ofera un „bancher personal” care mai mult te incurca. Mie nu mi-a spus nimic de existenta comisionului nici cand am cumparat unitati de fond nici cand le-am rascumparat. Iar daca are pretentia ca ofera „sfaturi”, cred ca ar fi fost foarte util sa ma anunte de existenta comisionului atunci cand doresc sa fac o „investitie” sau cand fac o retragere.
• Am reclamat incidentul (sesizarea nr. J405) si le-am spus ca nu mi se pare normal ca pentru o serie de erori comise de angajatii banci sa plateasca doar clientul. In data de 30.06.2011 departamentul de reclamatii ma informeaza ca au primit sesizare si ca imi vor oferi „un raspuns in aproximativ 3 zile lucratoare”. Pe data de 05.07.2011 ma informeaza ca „sesizarea dvs. necesita timp suplimentar de analiza. Vom reveni in cel mai scurt timp cu un raspuns”. Nu au raspuns nici pana astazi (02.08.2011), desi au trecut mai mult de 30 zile timp in care erau obligati sa furnizeze un raspuns. Pentru asta am depus deja la OPC sesizare.
• Am discutat si cu Directoarea de agentie. A recunoscut ca a „fost o greseala” si cica sa „nu-mi fac griji” ca ei sunt „banca serioasa” si „se rezolva”. Am asteptat un raspuns de la „banca serioasa” dar degeaba. Acum stau si ma intreb oare cu cine trebuie sa discuti intr-o „banca” ca sa ai garantia ca ceea ce discuti se si intampla?
• In documentul de rascumparare pe baza carora au realizat tranzactia cu comisionul, eu am scris de mana mentiunea ca „nu sunt de accord cu comisionul de 0.5% intrucat niciodata nu am fost informat de existenta lui”. Asta pentru ca tranzactia am semnat-o la 2 saptamani dupa efectuarea ei, atunci cand Directoarea de agentie mi-a dat asigurari ca sunt „banca serioasa”. Am facut copie dupa document si l-am anexat la sesizarile CNVM si OPC.

Recunosc ca eu am facut o eroare cand am ales sa lucrez cu „banca” Raiffeisen. M-am gandit eu ca e bine sa lucrez cu ei ca au multe agentii, aproape la orice colt de strada se afla o agentie Raiffeisen. Un rationament total eronat! Acest „avantaj” este compensat din plin prin faptul ca avand o extindere exagerata, functionarii sunt foarte slab pregatit. Eu inca nu am gasit inca o agentie la care sa am siguranta ca functionarul are habar sa faca tranzactiile pe care eu le solicit.

• Prima data cand am fost la Agentia A, sa deschid cont la fondul Dolar Plus, functionarul mi-a spus de la inceput ca de „fonduri se ocupa o colega” care nu este acolo dar ca o sa incerce sa faca el deschiderea de cont de fond. O ora, nu exagerez, 60 min s-a chinuit saracul om sa deschida cont, timp in care a sunat-o pe mobil de 2 ori pe colega si avea intrebari de genul „am scris acolo si acum unde dau click?”. Felicitarile mele ca pana la urma a reusit totusi. Dar tot el se face vinovat ca mi-a spus ca: pentru fondul de investitii „Raiffeisen Dolar Plus”  „nu exista nici un comision nici de cumparare nici de rascumparare”.
• Am zis ca nu mai calc in Agentia A, asa ca m-am dus la Agentia B. O perioada a fost bine, pana intr-o zi cand aveam de facut o operatiune si evident colega lipsea. Iar cel ramas in Agentia B nu avea nu stiu ce parola si nu putea sub nicio forma face tranzactia. Dar s-a purtat frumos cu mine, mi-a recomandat alte 2 agentii C si D „mai mari” cu mai multi functionari unde sigur o sa pot efectua tranzactia. Am plecat, dar ma tot intrebam atunci oare de ce au mai deschis agentie la acel colt de strada daca oricum nu pot executa o operatiune banala?
• Cum la Agentia C am avut alta experienta neplacuta acum vreo 5 ani, si i-am tinut minte, am decis sa merg la Agentia D. Iar la Agentia D mi s-a intamplat ce am descris mai sus.

Eroarea mea ca nu mi-am dat seama la timp ce pot sa patesc la o „banca” care-mi pune la dispozitie o multitudine de agentii. Mai precis 105 agentii in Bucuresti asa cum apare pe site-ul lor de web. Eu nu mai am nici timp, nici chef sa „testez” si restul de 101 agentii unde si poate intr-o zi sa gasesc agentii unde sa fiu tratat civilizat si informat despre costurile aferente unei tranzactii solicitate.

Mai mult decat atat, in birocratia imensa creata de „banca” am fost jignit de nu stiu care departament de evaluare, care m-au sunat sa ma intrebe despre cum a decurs relatia cu „bancherul personal” si au avut tupeu sa ma intrebe daca „bancherul personal a folosit un limbaj pe intelesul meu?”. Pai sa-mi fie cu iertare, dar eu sunt cel care trebuie sa renunte la a folosi termeni tehnici pentru a putea fi inteles. Raman dator si alta data va povestesc haosul din tranzactionarea titlurilor de stat. Aici m-au invins si m-au determinat sa ma las pagubas in dorinta mea de a cumpara titluri de stat.

Dar partea cea mai surprinzatoare pentru mine vine la final. I-am comunicat „bancherului personal” ca m-am saturat sa astept ca ei sa rezolve problema si ca doresc sa-mi transfer toti banii in alta banca si sa-mi inchid toate conturile. Raspunsul este de un cinism incredibil, citez exact: „Cu mare placere va asteptam si astazi numai ca trebuie sa ajung la o intalnire. Cand doriti sa stabilim o ora?”. Dupa 10 ani de tranzactionat la bursa si 6 ani de administrarea unei mici afaceri, AGF, raspunsul asta m-a lasat fara cuvinte. Nu prea inteleg eu care este „marea placere” si nerabdarea unui angajat al unei banci de a inchide conturile unui „client premium”. Mai ales ca eu m-am purtat frumos cu ei si am avut si o doza incredibila de rabdare (capatata pe bursa desigur dar si un pic la pescuit). Avand o asa mare dilema, am decis ca este cazul sa scriu un email la Wien, la serviciul actionariat din Raiffeisen International, sa-mi explice asa ca de la investitor la investitor „Was ist das?”. O ocazie excelenta sa-mi exersez cunostintele de limba germana.

Am luat aminte de vorbele unui prieten, Forumist AGF, care spune ca „nu exista pierderi ci doar taxe de scolarizare”. Si are dreptate, pentru mine 300 usd a fost „taxa de scolarizare” ca sa invat ce inseamna o „banca” cu foarte multe agentii. Mai exista totusi o speranta, la OPC, asta pentru ca pe documentul cu tranzactia am scris negru pe alb ca „nu sunt de accord cu comisionul” si eu cred ca este suficient pentru OPC ca sa-mi rezolve favorabil sesizarea.

Oricum ar fi dupa aceasta „lectie” de 300 usd, mie imi este foarte clar ce am de facut:

1. Transafer toti banii la o alta banca care poate avea o singura sucursala/agentie dar sa stiu ca functionarii cunosc toate comisioanele aferente unei tranzactii si au bunul simt de a mi le comunica si mie.
2. Inchid toate conturile si card-uri Raiffeisen si niciodata nu voi mai lucra cu aceasta „banca”.
3. Acum vreo 3,4 ani, cand Raiffeisen si-a lansat noul slogan, auzi minune: „reusim impreuna”, au avut reclama inclusiv pe AGF. In viitor niciodata pe AGF nu va mai rula vreun banner sau reclama Raiffeisen.
4. In scop personal sau de afacere, daca cineva imi va cere vreodata sa-i platesc vreo factura sau sa fac un transfer intr-un cont Raiffeisen ii voi cere politicos sa-mi spuna un cont din alta banca, intrucat eu nu voi transfera nimic niciodata intr-un cont Raiffeisen.

Am pierdut eu la bursa mult mai mult decat cei 300 usd, dar asta pentru ca mi-am asumat riscuri. Acum este prima data cand reusesc sa pierd bani intr-o tranzactie care o consideram „fara riscuri”, avand in vedere ca fondul Dolar Plus nu a avut nici macar 1 zi de scadere. Invatam ca nimic pe lume nu este „fara risc”, nimeni nu te protejeaza impotriva incompetentei functionarilor si „clientul pateste intotdeauna”.

Aveti grija cu ce „banca” alegeti sa lucrati!

Stiati ca: la fiecare 3 luni trebuie sa mergeti la fisc pentru a completa declaratia 225 si plati impozitul pe tranzactiile din piata de capital. Sunt sigur ca ati aflat.

Dar stiati ca: Daca tranzactionati pe o bursa din alta tara (actiuni, futures, forex sau chiar cfd) printr-un societate de brokeraj din alta tara, atunci se considera “venituri din strainatate” si NU mai trebuie sa mergeti din 3 in 3 luni. Pana in data de 15 mai anul viitor trebuie sa completati declaratia 201 = venituri din strainatate.

Putem spune fara nici un fel de dubiu ca: cel mai cretin guvern din istoria Romaniei, in mod oficial, descurajeaza investitiile pe piata de capital din Romania si incurajeaza investitiile pe pietele de capital din alte tari.

Iar acum guvernul se mai mira ca “vitelul la poarta noua” ca a esuat oferta Petrom. Pai daca iti bati joc de piata de capital, acesta este rezultatul.

Si nu in ultimul rand ar mai fi ceva de zis si despre brochierimea din Romania. Cand s-a pus problema “privatizarii BVB”, brocherimea a stiut sa faca lobby, iar rezultatul a fost remarcabil: SC BVB SA fiind singura companie de stat care a fost “privatizata” prin cedarea gratuita catre companiile care aveau relatii comerciale cu SC BVB SA (brochieri). Mai departe pe aceiasi brochieri i-a durut fix in cot cand a fost discutat noul cod fiscal cretin care-i afecta pe investitori. De parca actiunile la BVB primite gratuit ar mai valoara ceva in lipsa investitorilor.

Luni la BVB pe un volum de aproximativ de 100.000 euro s-au gasit cumparatori si pretul a urcat pana in 0.3890 si a incahis cu 1.1% crestere la valoarea de 0.3802.

Nu cred ca am avut vreodata o dovada mai buna a faptului ca la BVB preturile sunt manipulate, pentru a furniza semnale false fraierilor. La ce lichiditate exista pe BVB nici nu au nevoie de sume mari pentru a manipula bursa, astazi au avut nevoie doar de 100k euro.

Avem imaginea perfecta a mocirlei din piata de capital din Romania. Practic nu avem bursa de valori la Bucuresti. Pentru ca preturile de tranzactionare nu reflecta realitatea din piata, sunt doar niste informatii false afisate de cei care au avut interesul de a manipula pretul intr-o anume directie.

Putem vorbi deja de doua preturi ale unei actiuni:

• Pretul BVB – stabilit de manipulatorii de piata de la noi
• Si celebrul “pretul de piata”, la care s-ar realiza tranzactii daca am avea o bursa

Iar “pretul de piata” nu are absolut nicio legatura cu “pretul BVB”. Cazul SNP o demostreaza cel ma bine, “pretul de piata” este sub 0.3708, stabilit pe un volum de 500 milioane euro, iar “pretul BVB” este de 0.3802 stabilit pe un volum de 100 mii euro.

Si prin efect de contagiune, ajungem la o noua intrebare: Cat de corect este calculat activul FP, avand in vedere ca SNP este evaluat la “pretul BVB” si nu la “pretul de piata”? Daca FP ar dori sa vanda pachetul de 20% din SNP, la pretul BVB ar reusi? Evident NU!